16 / 09 / 2021


Viața rușilor albi din București: Duci, conți și moșieri ajunși simpli muncitori / Kurcioglu, milionarul devenit vânzător ambulant | .News

În prima parte a evocării comunității rușilor refugiați, publicat cu câteva zile în urmă, am prezentat pitoreasca și totodată tragica…

De redactia , in Actualitate , at 22/10/2020

În prima parte a evocării comunității rușilor refugiați, publicat cu câteva zile în urmă, am prezentat pitoreasca și totodată tragica poveste a acestor nefericiți dezrădăcinați, priviți cu simpatie și compasiune de bucureștenii perioadei interbelice. Capitala României adăpostea nu doar ultimul petic de pământ al Imperiului Țarist (în incinta Legației Ruse de pe Calea Victoriei) ci și o numeroasă comunitate de refugiați din calea tăvălugului revoluției boșevice, fugiți pentru a scăpa de glonțul CEKA-i ori de deportarea în Siberia.
Restaurantul rușilor albi, pe terasa unui bloc modern
Ion Tik, reporter al revistei Ilustrațiunea Română, o publicație de prestigiu în perioada interbelică, a făcut în 1931 o incursiune în lumea refugiaților ruși din București. Locul ales de jurnalist avea să fie un restaurant cu specific rusesc, numit “La Urs” şi situat pe terasa unui bloc din Piaţa Senatului (astăzi Piața Națiunile Unite). Acolo se adunau nefericiții care-și lăsaseră tot avutul pe mâna bolșevicilor. Se întâlneau pentru a petrece, dansând, cântând sau plângând. „Unii pentru bucurii trecătoare, alţii pentru dureri neştiute…”.
Jazz-band-ul restaurantului rusesc
„Într-o aripă a restaurantului, lumea dansează. În clar-obscurul sălii perechile urmează tactul unui jazz discret. Până şi saxofoanele – de obicei atât de stridente – scot glasuri potolite, armonioase, cu un ciudat timbru omenesc. Este un calcul precis de efecte care poartă toată această lume înfierbântată de şampanie, într-un fel de reverie uluitoare… Ochii febrilitând de patimi şi de dorinţi neîmplinite se privesc cu înfrigurare şi aşa cum apar şi dispar în timpul dansului, par jocul ochilor de pisică în întunericul nopții…”.
Dincolo de atmosfera de petrecere, Ion Tik pătrunde într-o lume a durerii, în care oamenii depănau povești despre fericirea pierdută și ororile văzute în patria lor. Multe dintre poveștile acelor refugiați păreau neverosimile românilor care trăiau la intensitate maximă beția libertății totale.

 » Poți citi întreaga informație direct de la sursă…

Comentarii


Lasă un răspuns


Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: