16 / 10 / 2021


Ultima dorință a lui Avram Iancu, la un pas de a fi îndeplinită. Vasile Nagy (AUR): doar așa vom putea câștiga drepturile națiunii române

În urmă cu 149 de ani, la umbra unui stejar din cimitirul Țebea a fost înmormântat Avram Iancu. Gorunul lui…

De Alina Popescu , in Flux de Știri , at 13/10/2021

În urmă cu 149 de ani, la umbra unui stejar din cimitirul Țebea a fost înmormântat Avram Iancu. Gorunul lui Horea, vechi de peste patru secole, a fost cimentificat în încercarea autorităţilor de a-l menţine. Ramurile sale s-au prăbuşit de-a lungul timpului, iar cea mai mare parte din arbore s-a uscat. De peste un secol, gorunul a început să se usuce. Pentru a fi protejat, în anul 1924, a fost legat cu cercuri de oţel şi cimentat în interior, iar trunchiul a fost retezat de la înălţimea de circa nouă metri,  de unde s-a dezvoltat o creangă laterală. În contextul păstrării memoriei eroului național, deputatul AUR, Vasile Nagy, a expus în cadrul unei declarații politice importanța figurii lui Avram Iancu și ultima dorință a „Crăişorului Munţilor” pe care suntem obligați să o îndeplinim.

Avram Iancu se odihneşte lângă Gorunul lui Horea, ultima sa dorinţă, exprimată în testamentul său, din averea rămasă de la el să se ridice o Facultate de Drept pentru români, el fiind convins că doar luptătorii pe tărâm juridic vor putea să câştige drepturile naţiunii române”, a declarat deputatul AUR, Vasile Nagy.

În 1947, Gorunul lui Horea a intrat într-o nouă etapă de „restaurare”. Trunchiul său a fost îmbrăcat în ciment, pe care a fost imprimat modelul scoarţei. Trei decenii mai târziu, autorităţile au amplasat un stâlp de beton pentru a susţine ultima creangă a gorunului. În vara anului 2005, o vijelie puternică a dus la ruperea ei. Stâlpul care o susţinea a fost îndepărtat. Din ramura ruptă a fost cioplită o cruce pe care localnicii au aşezat-o lângă bătrânul stejar.

Ţebea avea din vechi timpuri o biserică de lemn şi în cimitirul acesteia creştea un mare stejar vestit în împrejurimi pentru bogăţia ramurilor sale. În umbra lui, zice povestea, s-ar fi strâns răsculaţii din 1784 şi ar fi făcut jurământul lor de credinţă şi frăţie în luptă, în graiul lor aspru care păstrează încă neatinsă limba celor mai vechi timpuri. Câteva decenii mai târziu, lângă stejarul secular avea să fie înmormântat Avram Iancu, după ce ultimele săptămâni de viaţă zăcuse în spitalul din Baia de Criş, învecinat satului Ţebea. Avram Iancu a murit în dimineaţa zilei de 10 septembrie 1872, la doar 48 de ani, iar istoricii susţin că în ultimii ani din viaţă era bolnav şi prefera să rătăcească prin satele muntenilor din Apuseni, nedespărţit de fluierul cu care doinea.

Supranumit de români „Crăişorul Munţilor”, Avram Iancu a deschis calea spre deşteptarea naţională, faptele sale înscriindu-se în conştiinţa poporului român, pregătind calea spre Marea Unire ce va avea loc în anul 1918.

Comentarii


%d blogeri au apreciat: