21 / 09 / 2021


RECVIEM PENTRU UN VIS # COLECTIV. Mărturisirea unui ex-rocker nebun după Hristos

La cinci ani de la evenimentele încă neelucidate de la Clubul Colectiv publicăm mărturisirea unui ex-rocker nebun după Hristos. Autorul,…

De redactia , in Flux de Știri Recomandare , at 31/10/2020

La cinci ani de la evenimentele încă neelucidate de la Clubul Colectiv publicăm mărturisirea unui ex-rocker nebun după Hristos. Autorul, care și-a pierdut mai mulți prieteni în tragedia înfiorătoare, este de părere că „Tinerii de la #Colectiv au fost uciși cu intenție; iar spre
stupefacția generală, tineretul care a ieșit pe străzi nu a cerut să se
facă dreptate, ci să se mai facă o nedreptate, adică au strigat
împotriva Celui Drept. O asemenea rătăcire este mai tristă decât moartea
fizică. Moartea spirituală a tineretului este cu adevărat prilej de
doliu național. Dar din moartea spirituală se poate învia: prin Hristos”.

RECVIEM PENTRU UN VIS

Muzica nu-i pentru tractoriștii spiritului.

În anii 90 am început să cânt cu o trupă death-black metal, pe atunci
singura trupă care promova ortodoxia, din tot peisajul acustic al
vremii. Eram convinși că slujim lui Dumnezeu și că facem ceva bun pentru
spiritualitatea românească. Țineam cu toții post, mergeam la biserică,
aveam versuri în care proslăveam pe Dumnezeu. Cu toate acestea, totuși
nici unuia dintre noi, și nici fanilor noștri – pentru că am fost una
din cele mai bine cotate trupe metal ale acelor ani (multe premii,
concerte, festivaluri, vânzări de albume) – nu ne-a trecut prin cap că
stilul în sine, substanța sonoră și spiritul stilului nu aveau puterea
de a eleva sau de a edifica, ci doar de a se „răzbuna” împotriva
neputinței față de dorința de plenitudine, elan care, neaflându-și o
cale ascendentă reală, prindea forma unor catharsisuri fără finalitate
constructivă. Noi nu ne dădeam seama de asta atunci. Ne rugam înainte și
după concert, înainte și după ce urlam și făceam cât mai multă
dizarmonie psihică posibil, și nu vedeam deloc că nu era suficient să
strigi la Dumnezeu sau despre Dumnezeu, că ar fi trebuit să și FIM în
Dumnezeu.

Pe vremea aceea eram încă la liceu și cântam în paralel și alte
genuri, și aveam aceeași concepție și despre Bach sau Mahler, ca și
despre Slayer sau My Dying Bride: anume că orice
expresie muzicală, dacă nu este un simplu exercițiu comercial, este o
comunicare între conștiință și ceea ce e dincolo de ea, un Celălalt:
Lumea,

 » Citește întreg articolul pe www.activenews.ro

Comentarii


%d blogeri au apreciat: