19 / 06 / 2021


Octav Bjoza: Am trecut prin 14 securități, închisori și lagăre de exterminare. Mi-am iertat călăii, care nu de puține ori m-au călcat în picioare. Țâșnea sângele din noi… Nu vă rămâne decât ca și voi să vă iubiți neamul, patria, tricolorul și credința

Am trecut prin 14 securități, închisori și lagăre de exterminare: Securitatea din Iași, Securitatea Uranus (în București), Securitatea din Brașov;…

De redactia , in Flux de Știri Recomandare , at 18/03/2021

Am trecut prin 14 securități, închisori și lagăre de exterminare:
Securitatea din Iași, Securitatea Uranus (în București), Securitatea
din Brașov; apoi închisori: Codlea, Gherla, Galați, Brăila, Fortul 13
Jilava și Văcărești; lagăre de muncă: Balta Brăilei, lagărul de la
Strâmba, lagărul de la Stoenești – saivane, și faimosul lagăr de la
Salcia, apoi în Delta Dunării, în lagăre terestre: Periprava Centru,
Periprava – secția Grindu, precum și într-un lagăr plutitor, pe un bac,
la recoltat de stuf iarna, cu picioarele în apă, flămânzi, bătuți,
umiliți și lipsiți de minime condiții de igienă și de asistență
medicală. Mulți dintre noi au rămas acolo. Dacă m-aș referi la asta, în
doar șase luni, care pentru mine au rămas de referință pentru tot restul
vieții, între 1 ianuarie 1960 și 30 iunie 1960, lângă patul meu au
murit zece deținuți.

În diferitele locuri de detenție, eram niște privilegiați aceia care
aveam în celulă măcar un călugăr. Preoții știau ce și cum să facă. Când
nu aveam, ne rezumam și noi la câteva rugăciuni și să cântăm de Paște un
„Hristos a înviat”, pe care-l știam toți. Trebuia însă făcut cu mare
grijă, cu mare, mare atenție. Dacă eram prinși, eram aspru pedepsiți. În
primăvara lui ‘59 ne-a surprins un gardian, Todea, la Gherla, la etajul
unu. Ne-a pus pe burtă de dimineață până seara, ne-a lăsat cu burta pe
beton. Și deschidea din când în când ușa și se ducea la gratii și bătea
cu ciocanul să vadă dacă nu am tăiat vreo gratie, călcând peste
trupurile noastre. Era o mare satisfacție pentru el. Călca peste noi,
care eram unii peste alții, căci nu încăpeam. Cea mai mare mortalitate
din toată istoria Gherlei a fost vara lui ‘59.

Eram trei și jumătate într-un pat metalic. Într-o celulă unde pe plan
orizontal nu intrau decât trei paturi, paturile erau pe patru niveluri,
adică 12 paturi, iar noi eram 42 de deținuți. Noi, cei tineri, dormeam
direct pe grătarul de fier al patului, căci saltelele de paie le dădeam
jos pentru bătrâni și bolnavi, care nu se puteau cățăra la nivelul doi,
trei și patru. Cei de la patru erau palizi dimineața, căci nici oxigen
nu aveau sus.

Cât despre sărbătoarea Sfintelor Paști,

 » Citește întreg articolul pe www.activenews.ro

Comentarii


%d blogeri au apreciat: