Episcopul Hușilor acuză un parfum marxist emanat de opiniile lui CTP: Un ghem de nervi în permanentă alertă, un clonț polemic, încruntat împotriva creştinilor – 60m.ro
Episcopul Ignatie al Hușilor afirmă vineri, într-un comentariu publicat pe pagina de internet a episcopiei, că jurnalistul Cristian Tudor Popescu (CTP) este o persoană care manifestă „în mod compulsiv, o atitudine isterizată, cu parfum marxist, faţă de moaşte şi de pelerini”, precum şi o înclinație spre „lichidarea prin verbiaj agresiv” a celor care nu împărtăşesc aceleași opinii ca el.
Ierarhul mai spune că CTP este „un ghem de nervi aflat într-o permanentă alertă ori de câte ori aude de moaşte şi pelerini (creştini)” și spune că opiniile acestuia ar putea fi considerate „un fel de „hamas” logoreic ateu”.
Redăm textul integral:
CTP sau despre cum „noaptea toate vacile sunt negre” – „hamasul” logoreic împotriva pelerinilor/moaştelor
Un mic preambul necesar (la un text cam prea lung). În contextul celor afirmate de domnul Cristian Tudor Popescu, cu privire la pelerini şi la sfintele moaşte, în mod instantaneu mi-am adus aminte de următoarele cuvinte, scrise cu preţioasă ticluială retorică: „Solidarizarea inclusiv cu adversarii de idei în faţa violenţei, vulgarităţii şi degradării agresive a corpului social nu ar trebui să fie un lux pentru nimeni, cu atât mai puţin pentru un creştin”. Illo tempore nu am găsit nicio explicaţie validă pentru asemenea exerciţii de moralină gratuită. Nunc îşi dezvăluie adevărata relevanţă: te solidarizezi cu adversarul, chiar dacă foloseşte limbajul „violenţei, vulgarităţii şi al degradării agresive”, adversar, pe care tot illo tempore l-ai etichetat ca fiind „diavol”, ceea ce este cu mult mai grav decât orice adjectiv aplicat spuselor acestuia din urmă.
Atunci când cineva, în mod constant şi consecvent, este „violent, vulgar şi agresiv” în limbaj faţă de ceilalţi, nu este nevoie să ai drept temei vreun „motiv contextual” pentru a amenda o asemenea atitudine. Este esenţial să realizezi că nu numai „în absenţa înfrângerii orgoliului”, ci şi în „absenţa înfrângerii” ipocriziei şi a dorinţei nestăvilite de a fi în ambele bărci (tradiţională şi progresistă), orice exerciţiu de imagine de a te livra ca fiind constituit dintr-un material moral incasabil şi infailibil, fapt care îţi inculcă ideea că eşti investit să pui pe tine roba unui procuror moral, se dovedeşte a fi doar pucioasa unor resentimente, care s-ar putea să ne asfixieze din punct de vedere spiritual.
1. Revenind. Am ascultat şi citit cu maximă atenţie intervenţiile domnului Cristian Tudor Popescu pe tema moaştelor şi, implicit, a pelerinilor (creştini). Toate acestea m-au pus în faţa unei „revelaţii” de netăgăduit: în spatele acestor intervenţii stă o persoană care manifestă, în mod compulsiv, o atitudine isterizată, cu parfum marxist, faţă de moaşte şi de pelerini, precum şi o apetenţă invariabilă pentru lichidarea prin verbiaj agresiv a celor care nu împărtăşesc acelaşi set de „valori” progresiste ca ale acestuia.
Comentarii